In fiecare an, prin septembrie, mergem in teambuilding. Destinatia ar trebui sa ramana secreta pana in ziua plecarii, dar evident ca de fiecare data aflam cu cateva zile inainte. Acum, ce-i drept, a fost mai greu decat ne asteptam. Intai cica ar fi Serbia, dar stai asa, ca nu-i in UE si ne-au zis ca e suficient buletinul…Alina a fost rugata la un moment dat sa caute 30 de bilete de avion pt Copenhaga, dar cum zbor direct nu exista, a cazut si asta…am aflat apoi ca e sigur capitala si ca incepe cu litera A. Au ramas pe shortlist deci Atena si Amsterdam. Ultima informatie pretioasa a elucidat misterul: la 6 pleca avionul, iar de pe site-ul aeroportului Otopeni am vazut ca la ora aia era zbor catre Amsterdam. Happy ending :)

Am inceput apoi sa ma gandesc ca o sa merg cu toata droaia de colegi fumati si toti or sa isi beleasca ochii prin colturi. Ca n-o sa fie fun, ca oricum nu-mi plac colegii si nu vreau sa stau asa mult cu ei, ca o sa-mi fie dor de baby, ca mati o sa ramana singurel destul de mult…si-asa, deprimata ca merg la Amsterdam, am ajuns la aeroport vineri, la 4 dimineata, dupa doar 1 ora de somn. A fost primul meu zbor cu avionul, unbelievable pt toti cei carora le-am povestit. Da, acum am zburat pt prima oara, dupa ce de fiecare data cand deschideam tv-ul in ultimele 2 spt, vedeam numa “air crash investigation”. Dar mi-a placut foarte mult, am dormit aproape tot drumul :D

Am stat la Bilderberg Garden Hotel, undeva la marginea orasului. Desi initial l-am cam injurat, ca e departe de centru, ca nu arata de 5 stele, ca n-are balcon…pana la urma mi s-a parut foarte cozy si simpatic. Cu harta in brate, am gasit cel mai scurt drum spre centru, adica de vreo 15-20 de minute de mers pe jos. Recunosc, n-am mai mers asa mult pe jos de ani buni, dar cele mai frumoase stradute mi s-au parut cele dinafara centrului.

Adica stradute destul de inguste, cu cate o banda de masini + o banda de biciclete pe sens. Evident, bicicletele come first, apoi masinile, iar pietonii sunt cei mai claxonati si dezavantajati. Daca mergi pe banda de biciclete si te loveste una, tu platesti amenda vreo 250 eur. Iar biciclistii, cum te vad pe banda lor, claxoneaza si pedaleaza din ce in ce mai tare, doar-doar te-or lovi :) nu, amenda nu se duce in buzunarul lor. Am vazut cele mai frumoase casute ever: toate visinii, cu tocaria alba, din lemn. Cu usi micute, cat sa intre un om mai grasan si atat. Si pentru ca, evident, nu e loc de bagat mobila pe usita aia mica, de acoperis au un fel de macara cu care isi ridica mobila si o baga in casa pe geam :) Majoritatea caselor nu aveau perdele. Cica ar fi un obicei ramas din timpul razboiului, cand erau obligati sa nu isi puna perdele ca sa se poata vedea la ei in casa. Posibil insa sa fie doar un mit, iar ei sa vrea doar sa profite de fiecare zi cu soare. Pentru ca da, e frig si innorat mai tot timpul anului, iar noi am prins cea mai atipica perioada: 3 zile consecutive, toate cu soare. Din loc in loc, la parterul sau subsolul vilutelor, mai gaseai cate o expozitie foto, atelierul vreunui pictor, unde puteai intra doar cu rezervare, magazinase de designeri olandezi cu haine colorate si ciudate.

Mi-au placut mult si casutele de pe apa, cu pereti de sticla. Prin care vedeai cate un pictor la vreo 60 de ani, citind relaxat langa o veioza, sau un grup de tineri stand pe terasa casutei si facand cu mana vaporaselor.

Centrul nu mai e asa frumos. Stradutele se ingusteaza din ce in ce mai mult si se intalnesc in cate o piata plina de mimi si trupe de break/street-dance, care dau reprezentatii “artistice”. E atat de multa lume pe strazi, incat daca nu mergi pe partea dreapta si nu-ti adaptezi viteza, risti sa fii impins cativa metri din umar in umar. Pe fiecare straduta din centru trebuie sa fie macar 2-3 cafenele, cu cateva masute pe trotuar si scaune aliniate ca la spectacol. Lumea se descalta si sta lejer pe scaune, admirand pur si simplu trecatorii sau, in cazuri mai intersante, piata de flori, vreun canal sau vreo piata centrala, de-aia cu mimi :) Si oamenii sunt foarte frumosi: inalti, sateni, cu ochi albastri sau verzi si relaxati in such a good way. Gagicile cu fuste pana la genunchi si uggs tricotati sau cizme militaresti, cu parul ondulat, merg pe bicilete atat de lejer, eventul carand un little doggy in cosuletul din fata :)

Initial am crezut ca se fumeaza tutun doar pe strada, iar in baruri doar orice altceva, fara urma de tutun. In baruri e valabil, dar pe strada si la terase fiecare fumeaza ce vrea. E putin weird sa simti cate o aroma de marijuana din 2 in 2 pasi si sa astepti tramvaiul aprinzandu-ti o “white widow” (zic si io, parc-as fi vreo experta). Dar nu mi s-a parut ca e plin de drogati si de perversi, sunt doar grupuri mai vesele, pe la 1-2 noaptea :)

Si ca tot veni vorba, am fost pe o singura strada din cartierul rosu asa, ca sa nu zicem ca n-am fost. A fost funny, dar nimic socant, asa cum auzisem si eu povesti. Cum am intrat pe respectiva strada, l-am vazut pe unul in pampersi si bonetica de bebe, umbland legat cu un lant gros – un promoter mai extravagant, nothing so shocking. Iar gagicile din vitrine sunt chiar foarte bune. Am vazut doar vreo doua mai grase si mai urate, in rest super piese.

Din pacate si spre rusinea mea, n-am vazut niciun muzeu. Sunt cateva si clar trebuie vazute la un moment dat. Dar nu cand mergi in Amsterdam doar 3 zile si astea in teambuilding. Ne-am ocupat timpul plimbandu-ne pe stradute, stand cu orele in H&M si in book-shop-uri, pe iarba, in parcul imens de langa Van Gogh, iar seara zacand cu orele in frig, la cate o tereasa pe malul apei. In ambele seri, hotelasul dragut ne-a surprins placut: room service-ul venea de 2 ori/zi in camera, iar la ultima vizita avea grija sa lase radio-ul pornit, pe un post cu muzica clasica, sa seteze o lumina difuza, sa traga draperiile si sa ne lase doua mere verzi, cu un cutitas langa.

So, trebuie sa ma intorc in Amsterdam. Sa vad muzeele si sa ma plimb cat vreau prin toate magazinele cu sute de carti interesante, cu felicitari hand-made, cu canguri tricotati, sa stau pe toate bancile de pe stradutele retrase si sa merg prin frunzele cazute. Cred ca Amsterdam-ul e cel mai frumos toamna. Si cred ca e orasul ideal in care sa stai atunci cand e toamna. Dar toamna mai de octombrie, acum era destul de viu inca :)