Archive for mati
LMA
Cute Mati a implinit 1 anisor sambata. Motiv pentru care a fost un rasfatat in ultima saptamana: week-end-ul trecut a fost cu noi la Albota, unde a pescuit cu taica-su si a adulmecat pastravii capturati balind de pofta. Vineri a venit cu mine la birou, unde s-a jucat cu toti colegii si a vizitat toate birourile vecinilor, sa vada si ei ce mare s-a facut, iar sambata a primit 2 perii noi, betisoare comestibile si un tortulet :)
Iar eu mi-am facut cadou de ziua lui, un tricou dorit demult. Adica acesta :D
Lucky, the rescued dog
Cand am fost la moeciu ultima data, am stat la o pensiune ceva mai retrasa, singura care avea camere libere si ne-a primit cu mati. Oamenii foarte ospitalieri, camera cozy si curata, view-ul dragut. Oamenii astia insa aveau in curte doi caini mari, unul aducea cumva a ciobanesc. Ambii erau tinuti in cate un lant de 1m, legati de gard. Cand am intrebat daca nu le dau si lor drumul, ni s-a spus ”eh, ba da, le mai dam…iarna”. Ala care aducea a ciobanesc avea si un cotet darapanat, celalalt nici macar atat. Rolul lor, ni s-a explicat, e sa apere curtea, nu sa fie cocolositi precum cainii de apartament. Dar cum puteau ataca, sa zicem, in caz de nevoie, cand abia se puteau ridica de la pamant cu lantul de 1m?!
In situatia asta sunt majoritatea cainilor de la tara. Pana si ”scarboasei” de maica-mea i s-a facut mila si l-a convins pe tata sa ia unul dintre puii unei femele ciobanesc german, tinuta tot legata, intr-o curte de prin Racari. Apa i se dadea odata/zi, pentru ca altfel o varsa, iar mancare la fel. Puiutul a ajuns acum la ai mei la curte, are apa si mancare la discretie, noaptea doarme in casa, iar ziua se fatzaie pe gazonul lui tata :) L-am luat eu in primire ieri si i-am facut prima vizita la doctor, in urma careia am descoperit ca e plin de paraziti de tot felul. Face tratament insa si deja e mult mai bine. So, please meet Lucky :)
Mati, rasfatatul cocolosit, a preferat sa nu-l bage in seama pe micutul amarat si sa play it cool, facand pe morocanosul toata ziua. Azi ne-am impacat insa si ne-a lasat sa ii facem cateva poze in pasa lui vulnerabila :)
Acu, Lucky are un frate, tinut in acelasi conditii ca si maica-sa si la fel de ne-vaccinat si ne-parazitat ca frati’su. Il vrea cineva ?
What a mood…
Perioada de dupa vacanta nu e fun deloc. Mai ales cand se acumuleaza o groaza de chestii la work si nu stii ce sa faci mai intai. Cert e ca am inceput sa ma trezesc la 8 inloc de 9, ca sa fiu la 9 juma cel tarziu la birou si sa plec de-acolo pe la 9-10 seara. Ceea ce a dus inevitabil la zile cu ”snooze” de juma de ora pt ca efectiv nu puteam deschide ochii. Iar apoi, la zile in care nu am mai putut sa ma tin pe picioare, asa ca am stat vreo 3 zile acasa, cu febra si somn 20 ore/zi. Asta inseamna ca viata pentru care muncesc defapt tinde catre zero, in timp ce viata in care muncesc efectiv incepe sa-mi ocupe tot timpul. Si mai inseamna ca am prea mult bun simt, adica sunt foarte fraiera, in termeni work-related.
Cum am putut sa merg din nou si mi-a trecut febra, am plecat pan’ la munte, sa ma respiram si noi aer curat si sa ne mai relaxam putin. Ce-i drept, foarte putin, pentru ca drumul a fost din nou obositor ca draq. Nu mai comentez ca iar se lucreaza peste tot si iar faci 5 ore pe un drum care se face in 2 de obicei. Asta e, we have to live with this. Ne-am jucat cu Matica, s-a balacit prin rau si s-a bosumflat cand am plecat :)
Iar pe cele 5 ore petrecute la intoarcere, am avut timp berechet sa ne enervam gandindu-ne ca maine iar e zi de work si maine chiar ma duc. Si asa am ajuns la discutia capitalism vs. liberalism si la concluzia ca o agentie de publicitate in ro (sa zicem independenta si sa zicem ca nu generalizez, ca nu prea stiu ce-i in curtea vecinului) e cumva exemplul clar de capitalism prost inteles si implementat. Adica sa nu avem niciun interes sa facem vreo clasa de mijloc, ca sa fie unii full Armani, iar altii fara dinti in gura dupa 10 ani de munca in aceeasi “intreprindere”. Mai pe inteles, sa nu avem nevoie de directori, manageri si executives reali, sa le zicem tuturor “manageri” ca sa se simta si ei bine. Ei centreaza, ei dau cu capul dar isi iau conversi si se considera cool ca lucreaza in advertising, kk-m-as in ea de industrie de parveniti.
Vama 2/08
A fost si a doua vama vara asta, si cred ca si ultima. Mati a inotat de data asta, s-a dus frumos dupa taica-su, probabil ca s-o impresioneze pe catelusa neagra care era inotatoare experimentata :) Am dormit mult, ne-am bronzat putin, dar cam prea cald pentru Mati, asa ca de-acum ne vom indrepta spre munte in week-end. Poze aici.
Imi place ca parca e ceva mai civilizat in Vama decat acu 3 ani, cand am fost io prima data. Si ca parca nu mai sunt asa multi speciali care vin cu 1 mil la mare ca sa stea 1 luna. Au aparut in schimb multi ”dc shoes”, ceea ce nu-i neaparat rau. Si mi-a placut ca nu m-am intalnit cu nimeni cunoscut, parca n-a mai parut ”la motoare” al statiunilor de la noi.
Am stat tot la Jakuzzi, care e o alegere chiar foarte buna. Am mancat tot La Mitocanu si La Rogojini, am ascultat tot Coco Rosie si Pink Martini pe drum, pe plaja tot Doors si jazzalau de la El Comandante. In plus, un fan-club Metallica langa hotelul nostru, care ne-a fortat sa ascultam iar baladele pe care dansam in liceu cu lumina stinsa si sa facem concurs de ghicit piesele de la primele acorduri :) Si o carticica despre un inger, prima pe care am inceput sa o citesc (spre rusinea mea) de la ”the discipline experiment” incoace. Si cel mai scump catel din lume (dar pe-asta o stiam deja :D).
Prima Vama
Tocmai ne-am intors din Vama, primul week-end acolo de aproape 2 ani incoace. Foarte frumos si linistit, perfect pentru Mati, care s-a bucurat mai mult de alergatura pe nisip si de zacut sub masa la mitocanu, decat de mare. L-au cam speriat putin valurile, dar sa spunem ca s-a vazut instinctul de salvamar si de-aia tragea atata de lesa aia cand incercam sa-l bagam in apa :) Pics aici.
The Discipline Experiment – Day 2
Cea de-a doua zi n-a fost la fel de productiva. Pentru ca afost o zi de work si, mai rau, prima zi de work din saptamana. Si cum toata lumea a fost putin ametita, evident ca ne-am si ciondanit pe niste aberatii. Dar iata cum ne-am si relaxat dupa .
Apo am mers cu baby la City Grill, aici in Primaverii, tocmai pentru ca nu mai vreau fast-food, avand in vedere ca stomacul meu e din ce in ce mai terminat. Si na ca a fost chiar mai rau de cat la cel mai jalnic fast-food pt ca mai nou dau mancare congelata de la Carrefour, OMV like. Deci City Grill e un BIG NO NO de-acum incolo.
Mati si-a primit atentia cuvenita. Plimbarica de seara, perierea de o ora si pupicul de multumire :D
Nimic nou cu proiectul, nicio carte inceputa, o idee “altfel” prea vaga, 7:45 ore de somn si 24 de tigari fumate. O zi experimental nereusita.
The Discipline Experiment – Day 1
Ma indrept cu pasi marunti spre succesul experimenetului :D Adica:
- am fost la ai mei unde am stat, uitimitor, mai mult de o ora. Ne-am simtit foarte bine si am mancat si noi o mancare calda si ne-gatita la restaurant :)
- Mati a fost din nou vedeta, tropaind pe gazonul lui tata. Cateva poze-martor aici.
- am facut ordine in toata casa! Parca n-a fost atat de chinuitor, mai ales ca ne-am imparit din nou sarcinile: baby bucataria, eu restul. Desi nu pare, mi se pare un deal f bun pt mine :) Daar, de joi vine o tanti care o sa ia asupra ei obiectivul asta din experiment, so :)
- am fumat 19 tigari, deci chiar mai putin de 1 pachet.
- n-am mancat nimic de la fast-food.
Insa:
- 6:30 ore de somn
- cu proiectul greu n-am avansat, doar am scris pe foaie ce stiam oricum
- fuck innovative stuff. Nicio idee la orizont.
I trust you, I trust you not.
Din pacate, s-a nimerit ca in ultimul timp sa tot aud sau sa dau cu nasul de doctori. De la veterinarii pe la care l-am plimbat pe Mati (6), pana la urgenta de la Colentina, povesti despre doctori din alte orase si alte tari, clinici particulare mai mult sau mai putin fitzoase.
Pe principiul “daca cer o caruta de bani, poate ii si merita”, l-am dus pe Mati intai la o clinica super-fitza din Pipera, care ne lua vreo 3 milioane pe consultatie, ca sa il cantareasca si sa-i faca un vaccin. Cand au inceput si problemele, normale de altfel la o rasa gigantica precum a lui, au dat din colt in colt si ma priveau cu niste ochi goi, milosi si meniti sa transmita panica, ceea ce nu-i deloc greu in cazul meu. Dupa ce am plecat plangand de la ei, ca n-au stiut sa-mi spuna decat sa pun mocheta in toata casa ca sa nu se mai tranteasca Mati al meu pe tare, am incercat toate celelalte variante: clinica recomandata pe forumuri de specialitate, doctori recomandati de cunostinte bazate, facultatea de medicina veterinara. Toti mi-au spus ca e normal sa aiba problemele astea in perioada de crestere, pentru ca asta e, creste f repede si e normal sa-l mai doara una-alta. Si eu ma linisteam o zi-doua, dupa care vedeam ca nu se imbunatateste nimic sau e chiar mai rau.
Pana cand Nico ne-a dus la un doctor de la un cabinet de stat, unde consultatia costa 4,7 lei. Adica 47.000 de lei vechi, in care intra si injectiile cu vitamine si ce-i mai face. Si care a stiut sa-mi spuna exact ce are cainele meu si exact cum se rezolva, foarte sigur pe el, deloc panicat, ba din contra, amuzat de giumbuslucurile pe care le face Mati cand il vede, pentru ca deja se iubesc foarte mult si nu-i mai tremura tartita cand il urcam in masina, de frica sa nu il mai ducem la tanti rea. Si surpriza, functioneaza toate tratamentele pe care ni le da, iar catelul meu e din ce in ce mai frumos si mai sanatos.
Din pacate, fix asa e situatia si in cazul nostru. Se uita tamp la tine, eventual usor panicati, fara sa se gandeasca dracului ca iti transmit o panica de 10 ori mai mare si poate si de-asta iti imaginezi ca esti pe moarte si nu mai ai vreo scapare. Iar raspunsul cu “nu e foarte clar, mai facem niste analize” a ajuns deja un super cliseu si m-am saturat sa-l tot aud.
Si pentru ca nu m-am invatat minte, m-am dus azi la Medicover. Nimic foarte grav, o toxi-infectie alimentara care cerea un antibiotic. Dar am intarziat 10 minute, motiv pentru care doamna doctor m-a refuzat politicos transmitandu-mi prin receptionista ca nu ma mai poate primi pentru ca deja i-a sosit urmatorul pacient. Asta fara sa ma fi vazut, ca sa nu mai zic ca nu era foarte greu sa te prinzi ca nu imi vine chiar sa sar intr-un picior si ca am facut un oarecare efort sa ma misc pana acolo in traficul de la 4 dupa-amiaza. Am mers la Diagnosis pana la urma, care m-au primit imediat si mi-au explicat foarte frumos si foarte cu zambetul pe buze ce am si ce tre sa iau ca sa-mi treaca. Iar eu m-am simtit mai bine cum am plecat de la ei, pentru ca da, chiar n-o sa mor din asta si am in traista reteta cu cele nspe mii de pastile.
