Archive for job
So, here we go again
Adica iar la birou, dupa un sfarsit de an agitat. Mai degraba psihic, dupa deciziile si razgandirile mele job-related, dupa oarescare dezamagiri tot job-related si evident dupa sperante reinviate caci, mai ales in cazul meu, speranta moare ultima. Au fost cateva nopti nedormite si planuri si rastalmaciri de cuvinte, pentru ca apoi sa ma linistesc iar in banca mea, iar furtuna sa treaca fara efecte vizibile. Mi-am promis insa ca asta a fost ultimul gest masochist pe care l-am dedicat job-ului.
Au urmat apoi zilele de haos si de goana dupa cadouri, printre zeci de vizite la familii si prieteni, cine si pranzuri incarcate de traditionalitati de-ale noastre gretoase si “ingrasatoare”. Ah, si disperarea inevitabila legata de achizitionarea bradului: “ce ma fac, o sa ajung sa am o porcarie de brad, ca tuia astea de pe mijlocul drumului”. In fiecare an tre sa traiesc un moment de semi-panica si sa ma vad pentru o fractiune de secunda impodobind un tuia in sufragerie. Pana la urma am ales varianta bradutului in ghiveci, nu numai din ratiuni ecologiste, dar si din cauza namilutei patrupede, care cu siguranta ar fi daramat un bradut aflat pe podea si i-ar fi mancat bomboanele. Asa ca am gasit zeci de braduti in ghiveci la un depozit en-gros de pe langa deja prea bine cunoscuta piata de flori. Am ales unul cam de 1m inaltime, stufos si destul de verde. I-am cumparat un ghiveci frumos si pamant de flori, l-am replantat in noul suport si l-am asezat frumos pe o masuta inaltuta din sufragerie. Mati n-a ajuns la el, ce-i drept, insa dupa vreo 10 zile, scopul ecologist s-a spulberat, bradutul incepand sa-si scuture acele, dovedindu-se de fapt un bradut uscat si taiat probabil acu vreo 2 luni. Voi incerca totusi sa-l replantez, poate i-or creste alte ace, desi ma cam indoiesc ca mai are vreo sansa.
De pe 28 incolo ne-am mai calmat cu socializarea si am lenevit in casa, cu filme multe si jocuri. Iar dupa party-ul de revelion, am avut cu atat mai multe motive sa lenevim in continuare, ca sa ne refacem.
Pana azi, cand m-am trezit brusc din nou in Rahova, fumand pe balcon, la -9 grade sau cate or fi fost. Ziceam ceva de masochism?…Somehow strange, e ceva cozy si acolo si revenirea a fost mult mai blanda decat ma asteptam. Doar biroul e o a doua casa…
Wednesday mood
Sunt atat de obosita, incat mi-e greata si nu mai pot nici sa fumez. Eu, care niciodata nu zic nu la “hai, mai fumam o tigara?”. Azi mi-am planuit sa ma trezesc la 8, ca sa ajung la birou la 9 si sa nu ma simt vinovata ca imi iau 2 zile libere. Dar n-am reusit si am ajuns, ca de obicei, la 10:15. Si am terminat pana la 18:30 tot ce aveam de facut, dar am mai stat juma de ora pentru ca ma simteam vinovata sa plec asa devreme, mai ales ca am cerut 2 zile libere.
W-e-ul trecut a avut 3 zile si a fost ataaat de bine. Fix asa mi-as dori sa fie fiecare week-end: de 3 zile. Si mi se pare rezonabil sa muncesc 4 zile/spt, iar 3 sa ma refac. Am crezut ca voi reveni la birou cu forte proaspete si o sa fac minuni in cele 3 zile care ma despart de urmatorul week-end prelungit. Dar nu…azi am fost atat de obosita si mi-a fost atat de rau toata ziua, incat sunt usor panicata de cum voi fi maine.
Pentru ca maine e ultima zi dinainte de al doilea w-e prelungit si asta inseamna ca tre sa termin toate job-urile on-going + sa scriu mailul ala kilometric si inevitabil atunci cand lipsesc o zi. Probabil o sa plec tarziu de la birou. Apoi trebuie sa ajung acasa, sa-mi intampin “socrii” care vor veni sa-l plimbe iar pe Mati, ca sa se mai obisnuiasca cu namiluta, sa-mi fac bagajele, sa clean-up the house ca sa nu rada parintii lui baby de mine ca sunt o ingalata si e mizerie la noi in casa, sa apuc sa mai dorm putin si sa fiu la aeroport la 7 dimi. Plecam la Madrid si ar trebui sa fiu super joyful, dar…inca o zi de lucru pana atunci.
Rahova. Like nowhere else.
Biroul din Rahova e mai departe de casa, e inca in constructie si e industrial. Dar ma obisnuisem cu el si cumva nu mi se mai parea atat de rau. Avem o terasa care acum are si podina si luminite si e un loc de fumat mai dragut decat casa scarilor de la sediul vechi. Cel putin pana incepe sa ninga. Avem niste lampi uriase care dau o lumina calda si e placut cu ele seara. Avem si o sala de intalniri-acvariu care miroase a lemn.
Dar, avem si piata de flori fix vis a vis. Si totusi n-am o priveliste prea “infloritoare” pentru ca taraba care se vede din dreptul biroului meu face numai coroane de flori. De la cele mai mici, cumparate de oameni care coboara din dacii 1300, pana la coroane imense, cumparate de burtosi cu lanturi aurii, care coboara din Q7 si abia monteaza coroana pe plafonul masinii. Dimineata insa au multi braduti intinsi pe strada, ca sa aiba din ce sa faca frumoasele coroane. Si pana se apuca de lucru, ar putea parea dragut gandul ca au scos deja brazi la vanzare si uite ce frumos, vine Craciunul.
Anyway, ce e mai rau e ca toti tiganii care vand flori in piata asta de vis a vis, isi trag fire de curent de la cladirea noastra. Adica fura, da. Iar sursa noastra de curent nu mai rezista de pe la 5, cand se aprind toate luminile si la noi, dar si la ei. Asa ca, inevitabil, pica. Iar noi plecam acasa, cu o bucurie de “nu se mai face ultima ora”. Not really, pentru ca tot drumul spre casa stau la telefon cu clientii mei, sa le explic de ce putem sa trimitem propunerea aia maine, desi deadline-ul era azi.
Men Species
Am primit un mail interesant: clientul nostru (si al meu), Discovery, a facut un studiu despre cum gandesc barbatii de 25-39 de ani, numit “Species – a user’s guide to young men”. Puteti vedea concluziile aici.
Pare interesant.
Update
1. E o perioada foarte incarcata la work si toata lumea ori o ia razna, ori e pe relaxare maxima. Ambele atitudini ma termina si ma fac sa-mi doresc sa ma intorc la Durrwies si sa ma inchid acolo pana la sfarsitul anului, macar. Desi vinerea ar trebui sa fie cea mai draguta zi, pentru mine se pare ca vinerea asta e cea mai urata zi din ultimele luni.
2. Baby s-a mutat intr-un birou nou. Au un perete cu geamuri si o sala de intalniri de amenajat. Inca incerc sa-l conving ca perdelutele/draperiile sunt mult mai dragute si cozy decat jaluzelele verticale. Si daca il conving de asta, o sa ma lase sa cumpar si mobila >:)
3. Mi-am dat seama ca eu stau afara, la aer, intre 3 si 10 min/zi. Si ma mai mir de ce sunt palida si ametesc. Mi-am luat catel ca sa am motiv sa merg prin parc si ajung sa ies cu el odata pe luna, in cel mai bun caz.
Eh, atatica. Not in the best mood ever.
New office…
De-acum n-o sa ma mai duc in Floreasca dimineata, vis a vis de fostul lemon…o sa ma duc in rahova, la piata de flori, la tigani, la aglomeratie. Si n-o sa mai mergem la memento in a treia joie din luna (nu ca mi-ar fi placut), o sa mergem probabil la becker. Si n-o sa mai fumam pe hol, unde muream de cald, ci pe un balcon neprietenos, sub cerul liber.
Azi a fost prima zi in noul sediu. Care acum arata cam asa :( Si ce-i mai nasol, cand o sa fie gata de tot n-o sa fie mare diferenta. Industrial shit si total opus biroului cozy de care am eu nevoie.
What a mood…
Perioada de dupa vacanta nu e fun deloc. Mai ales cand se acumuleaza o groaza de chestii la work si nu stii ce sa faci mai intai. Cert e ca am inceput sa ma trezesc la 8 inloc de 9, ca sa fiu la 9 juma cel tarziu la birou si sa plec de-acolo pe la 9-10 seara. Ceea ce a dus inevitabil la zile cu ”snooze” de juma de ora pt ca efectiv nu puteam deschide ochii. Iar apoi, la zile in care nu am mai putut sa ma tin pe picioare, asa ca am stat vreo 3 zile acasa, cu febra si somn 20 ore/zi. Asta inseamna ca viata pentru care muncesc defapt tinde catre zero, in timp ce viata in care muncesc efectiv incepe sa-mi ocupe tot timpul. Si mai inseamna ca am prea mult bun simt, adica sunt foarte fraiera, in termeni work-related.
Cum am putut sa merg din nou si mi-a trecut febra, am plecat pan’ la munte, sa ma respiram si noi aer curat si sa ne mai relaxam putin. Ce-i drept, foarte putin, pentru ca drumul a fost din nou obositor ca draq. Nu mai comentez ca iar se lucreaza peste tot si iar faci 5 ore pe un drum care se face in 2 de obicei. Asta e, we have to live with this. Ne-am jucat cu Matica, s-a balacit prin rau si s-a bosumflat cand am plecat :)
Iar pe cele 5 ore petrecute la intoarcere, am avut timp berechet sa ne enervam gandindu-ne ca maine iar e zi de work si maine chiar ma duc. Si asa am ajuns la discutia capitalism vs. liberalism si la concluzia ca o agentie de publicitate in ro (sa zicem independenta si sa zicem ca nu generalizez, ca nu prea stiu ce-i in curtea vecinului) e cumva exemplul clar de capitalism prost inteles si implementat. Adica sa nu avem niciun interes sa facem vreo clasa de mijloc, ca sa fie unii full Armani, iar altii fara dinti in gura dupa 10 ani de munca in aceeasi “intreprindere”. Mai pe inteles, sa nu avem nevoie de directori, manageri si executives reali, sa le zicem tuturor “manageri” ca sa se simta si ei bine. Ei centreaza, ei dau cu capul dar isi iau conversi si se considera cool ca lucreaza in advertising, kk-m-as in ea de industrie de parveniti.
Vacanta.
Din fericire, anul asta inchidem agentia 2 spt, ca sa nu mai dam de overload-ul din vara trecuta. Partea proasta e ca cele doua saptamani sunt ultima din iulie si prima din august, asa ca mai am de asteptat ceva. Si nu stiu daca din cauza ca ma gandesc tot timpul la vacanta, sau poate din cauza caldurii, sau a oboselii, sau poate pur si simplu m-am plictisit eu , cert e ca e din ce in ce mai greu suportabila viata la birou (nu, moan, asta nu presupune nicio repercursiune asupra voastra :) ).
Si nici week-end-urile infaara Bucurestiului nu rezolva problema, pentru ca revenirea de luni dimineata e cu atat mai dificila. Asa ca incerc sa imbin utilul cu placutul si sa am tot timpul deschise viamichelin si lonelyplanet, in caz ca ne mai vine vreo idee. Pentru ca in cele doua spt (daca o sa imi fac curaj sa il las pe Mati la ai mei), vom pleca intr-o excursie pe stilul ”unde om vedea cu ochii”. Adica ne urcam in masina, stim tarile si orasele in care vrem sa ajungem si incercam sa ne tinem de plan. Eu, evident, il vreau cat mai detaliat, cu toate cafenelele si satucurile dragute pe care imi doresc sa le vad. El vrea sa revada cu mine locurile pe care le-a vizitat singur, ceea ce e somewhat flattering, dar daca n-ar fi atat de mult vorba despre Spania si Maroc, as fi cu atat mai fericita :)
Mai exista si varianta fara masina, Peru sau Cuba pentru toata perioada. Ne mai gandim si revin cu planul final. Care sper sa ma mai lase sa mai scriu si mailuri job-related din cand in cand :)
Trainingurile ingrasa
Pentru ca dupa 2 zile de training cu stat in sali ore intregi, vizite de piata si discutii de complezenta la tigara, am avut evident si lunch-uri si dinner-uri oficiale, la care nu pot sa imi iau o limonada si sa continui sirul discutiilor de complezenta. Mai bine iti iei ceva serios de mancare si iti ocupi timpul infulecand. Si in 2 zile am mancat mai mult decat in ultima luna.
Apropo de mancare, am descoperit si desertul perfect. Fara nicio legatura cu trainingul, doar un cadou pt BTL, share-uit cu mine. E un fel de frisca-spuma, cu fructe de padure si bezea. Cel mai bun din lume.
The Discipline Experiment – Day 5 (aka the Effie Day)
A patra zi a fost draguta doar pentru ca am iesit cu Moni la o barfa, la Market 8. Mi-era dor de ea, iar locul ala e interesant si destul de cozy, chiar daca am nimerit un chelner cam cascat.
A 5-a zi, insa, a fost destul de full. M-am apucat de minunatul proiect de la work. Se pare ca e mai mult de munca decat am prevazut si chiar nu prea mai am timp. Am pregatit toata ziua mailul de refuz pentru job-ul de care spuneam si tot n-am fost in stare sa-l trimit. Dar e pe “to do list” pt ziua 6.
Si aseara, gala Effie. Unde Head a luat un Gold Effie cu ING si un Silver Effie cu Dolce. Leva’s Polka! (vorba autoarei Rafaela). Au aparut deja pareri pe ici-pe colo si or sa mai fie cu siguranta si altele, mai mult sau mai putin nemultumite. Mai degraba mai mult :)
