Perioada de dupa vacanta nu e fun deloc. Mai ales cand se acumuleaza o groaza de chestii la work si nu stii ce sa faci mai intai. Cert e ca am inceput sa ma trezesc la 8 inloc de 9, ca sa fiu la 9 juma cel tarziu la birou si sa plec de-acolo pe la 9-10 seara. Ceea ce a dus inevitabil la zile cu ”snooze” de juma de ora pt ca efectiv nu puteam deschide ochii. Iar apoi, la zile in care nu am mai putut sa ma tin pe picioare, asa ca am stat vreo 3 zile acasa, cu febra si somn 20 ore/zi. Asta inseamna ca viata pentru care muncesc defapt tinde catre zero, in timp ce viata in care muncesc efectiv incepe sa-mi ocupe tot timpul. Si mai inseamna ca am prea mult bun simt, adica sunt foarte fraiera, in termeni work-related.

Cum am putut sa merg din nou si mi-a trecut febra, am plecat pan’ la munte, sa ma respiram si noi aer curat si sa ne mai relaxam putin. Ce-i drept, foarte putin, pentru ca drumul a fost din nou obositor ca draq. Nu mai comentez ca iar se lucreaza peste tot si iar faci 5 ore pe un drum care se face in 2 de obicei. Asta e, we have to live with this. Ne-am jucat cu Matica, s-a balacit prin rau si s-a bosumflat cand am plecat :)

Iar pe cele 5 ore petrecute la intoarcere, am avut timp berechet sa ne enervam gandindu-ne ca maine iar e zi de work si maine chiar ma duc. Si asa am ajuns la discutia capitalism vs. liberalism si la concluzia ca o agentie de publicitate in ro (sa zicem independenta si sa zicem ca nu generalizez, ca nu prea stiu ce-i in curtea vecinului) e cumva exemplul clar de capitalism prost inteles si implementat. Adica sa nu avem niciun interes sa facem vreo clasa de mijloc, ca sa fie unii full Armani, iar altii fara dinti in gura dupa 10 ani de munca in aceeasi “intreprindere”. Mai pe inteles, sa nu avem nevoie de directori, manageri si executives reali, sa le zicem tuturor “manageri” ca sa se simta si ei bine. Ei centreaza, ei dau cu capul dar isi iau conversi si se considera cool ca lucreaza in advertising, kk-m-as in ea de industrie de parveniti.