Aproape gata si vacanta de vara de anul asta. Petrecuta de data asta in Apuseni, satul Bucium Poieni, Jud. Alba. Cel mai apropiat oras: Abrud, cea mai apropiata zona “cunoscuta”: Rosia Montana.

A fost fix ce-mi doream eu acum: un loc linistit, frumos, fara semnal la telefon, cu o casuta si curte maricica, sa alerge si Mati, cu temperaturi sub 30 grade si cu oameni de treaba. In plus, n-a mers nici TV-ul, ceea ce a fost cu atat mai bine  Iar Orange-ul n-are semnal deloc, deci bye-bye mail pe bb (muahaha).

Ne-am plimbat pe dealuri, am fost la Rosia, sa se scalde puiu’ mic, am scos apa din fantana, am cumparat ultimele 4 sticle de Beck’s din sat, am citit 3 carti frumoase, am fost la pestera Scarisoara (unde m-am simtit „bucurestean” pt ca am preferat sa ne rupem masina prin hartoape decat sa urcam 7km pe drum forestier, dar ne-am felicitat pt alegere dupa ce am vazut „minunatia naturii”: nu merita efortul drumului by foot, poate doar daca vrei sa admiri muntii din jur, pestera e mica si nu f spectaculoasa), ne-a cantat o tanti batrana din tulnic, asa ca i-am cumparat un CD si o gentuta traditionala, ne-am imprietenit cu satenii, care ne-au adus branza, smantana si lapte proaspat in fiecare zi.

Si am invatat si un banc: in unele zone, la „dadaca” se spune „doica”. In alte zone, se spune „mâncă”. Se intalnesc doi din cele doua zone. Primul: “Ce cați, mă?”. Al doilea: “Mâncă cat.” Primul: “Ahh, doică cați!”. Stupid, I know :))

Ah, si poze is pe flickr, aci, in driapta :)