Biroul din Rahova e mai departe de casa, e inca in constructie si e industrial. Dar ma obisnuisem cu el si cumva nu mi se mai parea atat de rau. Avem o terasa care acum are si podina si luminite si e un loc de fumat mai dragut decat casa scarilor de la sediul vechi. Cel putin pana incepe sa ninga. Avem niste lampi uriase care dau o lumina calda si e placut cu ele seara. Avem si o sala de intalniri-acvariu care miroase a lemn.

Dar, avem si piata de flori fix vis a vis. Si totusi n-am o priveliste prea “infloritoare” pentru ca taraba care se vede din dreptul biroului meu face numai coroane de flori. De la cele mai mici, cumparate de oameni care coboara din dacii 1300, pana la coroane imense, cumparate de burtosi cu lanturi aurii, care coboara din Q7 si abia monteaza coroana pe plafonul masinii. Dimineata insa au multi braduti intinsi pe strada, ca sa aiba din ce sa faca frumoasele coroane. Si pana se apuca de lucru, ar putea parea dragut gandul ca au scos deja brazi la vanzare si uite ce frumos, vine Craciunul.

Anyway, ce e mai rau e ca toti tiganii care vand flori in piata asta de vis a vis, isi trag fire de curent de la cladirea noastra. Adica fura, da. Iar sursa noastra de curent nu mai rezista de pe la 5, cand se aprind toate luminile si la noi, dar si la ei. Asa ca, inevitabil, pica. Iar noi plecam acasa, cu o bucurie de “nu se mai face ultima ora”. Not really, pentru ca tot drumul spre casa stau la telefon cu clientii mei, sa le explic de ce putem sa trimitem propunerea aia maine, desi deadline-ul era azi.