Archive for September, 2008
Dutch week-end
In fiecare an, prin septembrie, mergem in teambuilding. Destinatia ar trebui sa ramana secreta pana in ziua plecarii, dar evident ca de fiecare data aflam cu cateva zile inainte. Acum, ce-i drept, a fost mai greu decat ne asteptam. Intai cica ar fi Serbia, dar stai asa, ca nu-i in UE si ne-au zis ca e suficient buletinul…Alina a fost rugata la un moment dat sa caute 30 de bilete de avion pt Copenhaga, dar cum zbor direct nu exista, a cazut si asta…am aflat apoi ca e sigur capitala si ca incepe cu litera A. Au ramas pe shortlist deci Atena si Amsterdam. Ultima informatie pretioasa a elucidat misterul: la 6 pleca avionul, iar de pe site-ul aeroportului Otopeni am vazut ca la ora aia era zbor catre Amsterdam. Happy ending :)
Am inceput apoi sa ma gandesc ca o sa merg cu toata droaia de colegi fumati si toti or sa isi beleasca ochii prin colturi. Ca n-o sa fie fun, ca oricum nu-mi plac colegii si nu vreau sa stau asa mult cu ei, ca o sa-mi fie dor de baby, ca mati o sa ramana singurel destul de mult…si-asa, deprimata ca merg la Amsterdam, am ajuns la aeroport vineri, la 4 dimineata, dupa doar 1 ora de somn. A fost primul meu zbor cu avionul, unbelievable pt toti cei carora le-am povestit. Da, acum am zburat pt prima oara, dupa ce de fiecare data cand deschideam tv-ul in ultimele 2 spt, vedeam numa “air crash investigation”. Dar mi-a placut foarte mult, am dormit aproape tot drumul :D
Am stat la Bilderberg Garden Hotel, undeva la marginea orasului. Desi initial l-am cam injurat, ca e departe de centru, ca nu arata de 5 stele, ca n-are balcon…pana la urma mi s-a parut foarte cozy si simpatic. Cu harta in brate, am gasit cel mai scurt drum spre centru, adica de vreo 15-20 de minute de mers pe jos. Recunosc, n-am mai mers asa mult pe jos de ani buni, dar cele mai frumoase stradute mi s-au parut cele dinafara centrului.
Adica stradute destul de inguste, cu cate o banda de masini + o banda de biciclete pe sens. Evident, bicicletele come first, apoi masinile, iar pietonii sunt cei mai claxonati si dezavantajati. Daca mergi pe banda de biciclete si te loveste una, tu platesti amenda vreo 250 eur. Iar biciclistii, cum te vad pe banda lor, claxoneaza si pedaleaza din ce in ce mai tare, doar-doar te-or lovi :) nu, amenda nu se duce in buzunarul lor. Am vazut cele mai frumoase casute ever: toate visinii, cu tocaria alba, din lemn. Cu usi micute, cat sa intre un om mai grasan si atat. Si pentru ca, evident, nu e loc de bagat mobila pe usita aia mica, de acoperis au un fel de macara cu care isi ridica mobila si o baga in casa pe geam :) Majoritatea caselor nu aveau perdele. Cica ar fi un obicei ramas din timpul razboiului, cand erau obligati sa nu isi puna perdele ca sa se poata vedea la ei in casa. Posibil insa sa fie doar un mit, iar ei sa vrea doar sa profite de fiecare zi cu soare. Pentru ca da, e frig si innorat mai tot timpul anului, iar noi am prins cea mai atipica perioada: 3 zile consecutive, toate cu soare. Din loc in loc, la parterul sau subsolul vilutelor, mai gaseai cate o expozitie foto, atelierul vreunui pictor, unde puteai intra doar cu rezervare, magazinase de designeri olandezi cu haine colorate si ciudate.
Mi-au placut mult si casutele de pe apa, cu pereti de sticla. Prin care vedeai cate un pictor la vreo 60 de ani, citind relaxat langa o veioza, sau un grup de tineri stand pe terasa casutei si facand cu mana vaporaselor.
Centrul nu mai e asa frumos. Stradutele se ingusteaza din ce in ce mai mult si se intalnesc in cate o piata plina de mimi si trupe de break/street-dance, care dau reprezentatii “artistice”. E atat de multa lume pe strazi, incat daca nu mergi pe partea dreapta si nu-ti adaptezi viteza, risti sa fii impins cativa metri din umar in umar. Pe fiecare straduta din centru trebuie sa fie macar 2-3 cafenele, cu cateva masute pe trotuar si scaune aliniate ca la spectacol. Lumea se descalta si sta lejer pe scaune, admirand pur si simplu trecatorii sau, in cazuri mai intersante, piata de flori, vreun canal sau vreo piata centrala, de-aia cu mimi :) Si oamenii sunt foarte frumosi: inalti, sateni, cu ochi albastri sau verzi si relaxati in such a good way. Gagicile cu fuste pana la genunchi si uggs tricotati sau cizme militaresti, cu parul ondulat, merg pe bicilete atat de lejer, eventul carand un little doggy in cosuletul din fata :)
Initial am crezut ca se fumeaza tutun doar pe strada, iar in baruri doar orice altceva, fara urma de tutun. In baruri e valabil, dar pe strada si la terase fiecare fumeaza ce vrea. E putin weird sa simti cate o aroma de marijuana din 2 in 2 pasi si sa astepti tramvaiul aprinzandu-ti o “white widow” (zic si io, parc-as fi vreo experta). Dar nu mi s-a parut ca e plin de drogati si de perversi, sunt doar grupuri mai vesele, pe la 1-2 noaptea :)
Si ca tot veni vorba, am fost pe o singura strada din cartierul rosu asa, ca sa nu zicem ca n-am fost. A fost funny, dar nimic socant, asa cum auzisem si eu povesti. Cum am intrat pe respectiva strada, l-am vazut pe unul in pampersi si bonetica de bebe, umbland legat cu un lant gros – un promoter mai extravagant, nothing so shocking. Iar gagicile din vitrine sunt chiar foarte bune. Am vazut doar vreo doua mai grase si mai urate, in rest super piese.
Din pacate si spre rusinea mea, n-am vazut niciun muzeu. Sunt cateva si clar trebuie vazute la un moment dat. Dar nu cand mergi in Amsterdam doar 3 zile si astea in teambuilding. Ne-am ocupat timpul plimbandu-ne pe stradute, stand cu orele in H&M si in book-shop-uri, pe iarba, in parcul imens de langa Van Gogh, iar seara zacand cu orele in frig, la cate o tereasa pe malul apei. In ambele seri, hotelasul dragut ne-a surprins placut: room service-ul venea de 2 ori/zi in camera, iar la ultima vizita avea grija sa lase radio-ul pornit, pe un post cu muzica clasica, sa seteze o lumina difuza, sa traga draperiile si sa ne lase doua mere verzi, cu un cutitas langa.
So, trebuie sa ma intorc in Amsterdam. Sa vad muzeele si sa ma plimb cat vreau prin toate magazinele cu sute de carti interesante, cu felicitari hand-made, cu canguri tricotati, sa stau pe toate bancile de pe stradutele retrase si sa merg prin frunzele cazute. Cred ca Amsterdam-ul e cel mai frumos toamna. Si cred ca e orasul ideal in care sa stai atunci cand e toamna. Dar toamna mai de octombrie, acum era destul de viu inca :)
Lucky, the rescued dog
Cand am fost la moeciu ultima data, am stat la o pensiune ceva mai retrasa, singura care avea camere libere si ne-a primit cu mati. Oamenii foarte ospitalieri, camera cozy si curata, view-ul dragut. Oamenii astia insa aveau in curte doi caini mari, unul aducea cumva a ciobanesc. Ambii erau tinuti in cate un lant de 1m, legati de gard. Cand am intrebat daca nu le dau si lor drumul, ni s-a spus ”eh, ba da, le mai dam…iarna”. Ala care aducea a ciobanesc avea si un cotet darapanat, celalalt nici macar atat. Rolul lor, ni s-a explicat, e sa apere curtea, nu sa fie cocolositi precum cainii de apartament. Dar cum puteau ataca, sa zicem, in caz de nevoie, cand abia se puteau ridica de la pamant cu lantul de 1m?!
In situatia asta sunt majoritatea cainilor de la tara. Pana si ”scarboasei” de maica-mea i s-a facut mila si l-a convins pe tata sa ia unul dintre puii unei femele ciobanesc german, tinuta tot legata, intr-o curte de prin Racari. Apa i se dadea odata/zi, pentru ca altfel o varsa, iar mancare la fel. Puiutul a ajuns acum la ai mei la curte, are apa si mancare la discretie, noaptea doarme in casa, iar ziua se fatzaie pe gazonul lui tata :) L-am luat eu in primire ieri si i-am facut prima vizita la doctor, in urma careia am descoperit ca e plin de paraziti de tot felul. Face tratament insa si deja e mult mai bine. So, please meet Lucky :)
Mati, rasfatatul cocolosit, a preferat sa nu-l bage in seama pe micutul amarat si sa play it cool, facand pe morocanosul toata ziua. Azi ne-am impacat insa si ne-a lasat sa ii facem cateva poze in pasa lui vulnerabila :)
Acu, Lucky are un frate, tinut in acelasi conditii ca si maica-sa si la fel de ne-vaccinat si ne-parazitat ca frati’su. Il vrea cineva ?
New office…
De-acum n-o sa ma mai duc in Floreasca dimineata, vis a vis de fostul lemon…o sa ma duc in rahova, la piata de flori, la tigani, la aglomeratie. Si n-o sa mai mergem la memento in a treia joie din luna (nu ca mi-ar fi placut), o sa mergem probabil la becker. Si n-o sa mai fumam pe hol, unde muream de cald, ci pe un balcon neprietenos, sub cerul liber.
Azi a fost prima zi in noul sediu. Care acum arata cam asa :( Si ce-i mai nasol, cand o sa fie gata de tot n-o sa fie mare diferenta. Industrial shit si total opus biroului cozy de care am eu nevoie.
Back from Red Bull Romaniacs
Din pacate eu m-am intors azi, mai sunt inca 3 zile si probabil un big party miercuri seara. Invitati in calitate de ”agentie” si ”friends”, ne-am holbat la chinurile prin care treceau motoristii incercand sa urce pante imposibile, am dormit putin si am plecat mai devreme decat ne-am fi dorit. Pentru ca maine iar la work, prima zi in noul sediu…snif snif. Poze aici si un filmulet.
Noua obsesie
New stuff
1. Red Bull Cola. Se vinde acum si la noi. Adus initial prin Delta de niste distribuitori ciudati, acum e si in Bucuresti, in Real. Si se vinde ca painea calda. Am surprins o cearta dintre doi batranei foarte saraci care numarau cat ii costa faina si orezul pe care le aveau in cos, ca sa vada daca le-au mai ramas bani de un can. Si da, le mai ramasesera, asa ca tipa, nervoasa, l-a trantit in cos. In rest, lumea cumpara cate 5-6. Mie-mi place, dar recunosc ca n-as bea in fiecare zi. E doar o cola, nu e energy drink. Ceea ce nu cred ca o sa inteleaga cineva pana n-o sa inceapa si comunicarea, cel mai probabil la anul. Btw, sunt curioasa cati dintre cei care beau Red Bull SF stiu ca varianta asta nu e bautura energizanta.
2. Cinema 3D. Ieri a fost prima zi, la Movieplex, available Calatorie spre centrul pamantului. Nu a fost vreo capodopera, dar evident ca ne-am enuziasmat la faza cu ochelarii ca deh, nu mai vazuram pana acu’ :)
What a mood…
Perioada de dupa vacanta nu e fun deloc. Mai ales cand se acumuleaza o groaza de chestii la work si nu stii ce sa faci mai intai. Cert e ca am inceput sa ma trezesc la 8 inloc de 9, ca sa fiu la 9 juma cel tarziu la birou si sa plec de-acolo pe la 9-10 seara. Ceea ce a dus inevitabil la zile cu ”snooze” de juma de ora pt ca efectiv nu puteam deschide ochii. Iar apoi, la zile in care nu am mai putut sa ma tin pe picioare, asa ca am stat vreo 3 zile acasa, cu febra si somn 20 ore/zi. Asta inseamna ca viata pentru care muncesc defapt tinde catre zero, in timp ce viata in care muncesc efectiv incepe sa-mi ocupe tot timpul. Si mai inseamna ca am prea mult bun simt, adica sunt foarte fraiera, in termeni work-related.
Cum am putut sa merg din nou si mi-a trecut febra, am plecat pan’ la munte, sa ma respiram si noi aer curat si sa ne mai relaxam putin. Ce-i drept, foarte putin, pentru ca drumul a fost din nou obositor ca draq. Nu mai comentez ca iar se lucreaza peste tot si iar faci 5 ore pe un drum care se face in 2 de obicei. Asta e, we have to live with this. Ne-am jucat cu Matica, s-a balacit prin rau si s-a bosumflat cand am plecat :)
Iar pe cele 5 ore petrecute la intoarcere, am avut timp berechet sa ne enervam gandindu-ne ca maine iar e zi de work si maine chiar ma duc. Si asa am ajuns la discutia capitalism vs. liberalism si la concluzia ca o agentie de publicitate in ro (sa zicem independenta si sa zicem ca nu generalizez, ca nu prea stiu ce-i in curtea vecinului) e cumva exemplul clar de capitalism prost inteles si implementat. Adica sa nu avem niciun interes sa facem vreo clasa de mijloc, ca sa fie unii full Armani, iar altii fara dinti in gura dupa 10 ani de munca in aceeasi “intreprindere”. Mai pe inteles, sa nu avem nevoie de directori, manageri si executives reali, sa le zicem tuturor “manageri” ca sa se simta si ei bine. Ei centreaza, ei dau cu capul dar isi iau conversi si se considera cool ca lucreaza in advertising, kk-m-as in ea de industrie de parveniti.





