Pentru ca sunt o ”mamica” nebuna si nu am incredere sa il las pe Mati nimanui, am ales sa il luam cu noi in vacanta, asa ca ne-am cautat o destinatie pe masura: Durrwies – Germania. Adica o casuta in padure, doar pentru noi :D Durrwies e un complex de cabanute, in Bischofsmais, satuc din Bavaria. La vreo 170 km de Munchen, dar cu multe orasele dragute prin jur. Si destul de aproape de Austria, cat sa ne fataim si pe-acolo. Asa ca in ultimele doua saptamani am stat aici.

Ne-am inhamat la un drum de 1400km, cu bim-bim a noastra, cu portbagajul full si cu Mati pe bancheta din spate, pe care in curand n-o sa mai aiba loc (btw, a ajuns pe la vreo 50kg, m-a luat :p). Am facut vreo 17 ore la dus si 20 la intoarcere. Ne asteptam ca drumul prin Romania sa fie cel mai nasol si obositor…si chiar a fost oribil. La dus mai-hai, ca stiam ca iesim din tara si dam de autostrazi, dar la intoarcere, toata zona Arad-Deva-Sibiu-Pitesti a fost chinul dracului. Se lucreaza peste tot, sunt tiruri daramate in santuri din 50 in 50 km, ca sa nu mai zic de gropi si denivelari. Din Ungaria incolo insa, goarna pe autostrada, cu opriri din 3 in 3 ore, sa mai plimbam catelul, eventual cuplate cu vreo benzinarie si 50 centi pentru buda. La un OMV din Ungaria, asteptand cu Mati prin parcare, ne-am conversat cu o formatie de rockerasi, veniti cu van-ul de turneu (i guess), pe tema ”nice dog, where are you from?”. Nu stiu daca se saturasera sa-l mangaie si si-au vazut de treaba lor sau nu le-a placut sa afle ca venim din Romania. Anyway, pletosi coolarai, nice to meet them. Apoi eu am dormit mai tot drumul, pana aproape de Germania.

Stiam ca in Bavaria oamenii sunt traditionalisti si friendly si au floricele la geamuri. In traditionalismul lor, sunt printre altele si mega-disperati sa-si tunda iarba :D la 2-3 zile cate un tractoras tunde frumos gazonul de prin orasele si de pe drumurile dintre, iar fiecare om pe felia lui isi modeleaza copaceii si isi aranjeaza gradinile in cel mai mic detaliu. Iar floricelele de la geamuri sunt intr-adevar la majoritatea caselor/hotelurilor/pensiunilor si toate arata foarte bine si colorate :) Cat despre friendly, atat cat am interactionat cu ei (destul de putin), nu ne-au dezamagit. Prietenul ”Cartofen” (un mosulet cu ochelari care ne-a confirmat ca suntem pe drumul care duce spre casuta si care s-a oprit in mijlocul strazii cu oala fierbinte cu cartofi fierti ca sa ne ajute), de exemplu, ne-a salutat fericit in fiecare zi, in timp ce-si plimba gastele sau, evident, isi tundea iarba :))

90% din turismul lor e intern, asa ca sunt destul de incurcati daca nu stii germana. Foarte putini vorbesc engleza si oricum, destul de prost. Zambesc insa din plin si gesticuleaza mult :) Totul este doar in germana, de la ambalaje pana la indicatoare si explicatiile din muzee. Din cauza asta, eu am avut o problema cu mancarea pentru ca nu intelegeam nimic din meniu. Pentru baby a fost ok, el e innebunit dupa ”bratwurst” si ”alkolfrei weissbier”, eu insa…ii explicam chelnerului cam ce-as manca si speram sa ma inteleaga si sa si aiba ce-i cer :) deci da, cam snitel si apfelstrudel toata perioada :D Apfelstrudel care, de altfel, e extrem de bun, cu reteta lor cu crema de vanilie.

Ne-a placut ca sunt foarte corecti si cinstiti si se asteapta ca si tu sa fii la fel. Casuta noastra era complet utilata, adica aveam absolut tot ce ai putea avea nevoie: de la farfurii, tacamuri, masina de spalat vase, pana la servetele umede, saculeti prafumati pentru sifonier, un sertar mare plin cu board-game-uri si tot asa. Si nu a venit nimeni niciodata sa vada daca ai lasat tot atatea furculite cate erau la inceput si sa numere paturile. Si apropo de traditionalism, n-aveam floricele la geamuri, dar aveam mici decoratiuni traditionale din traforaj sau tabla, absolut adorabile. Mobilier vechi, tot traditional, perdelute verzi cu floricele si fete de masa cu carouri, iar in fiecare coltisor cate un ingeras sau o floricica, ceva care sa te faca sa-ti fie drag ca esti acolo. La vreo 50m de cabanuta, aveam piscina si un camp maaare si verde, pe care Mati a alergat in fiecare zi dupa fluturi :D

La 2km era cel mai apropiat si cel mai mic satuc, Bischofsmais, care arata cam asa. La vreo 20, aveam si cel mai apropiat oras, Deggendorf. Unde, thank god, aveau Burger King :D Am zis ca nu mai mananc fast-food, dar aici intelegeam si eu meniul, asa ca recunosc, am trecut de 3-4 ori pe-acolo.

Aproape in fiecare zi ne-am plimbat prin cate un oras: Munchen, Regensburg, Passau. Am mai fost o zi in Cehia si una in Salzburg. In Munchen am fost 2 zile si a fost destul de dezamagitor pentru ca era full de muieri disperate dupa shopping. Erau reduceri peste tot si toate strazile din centru, toate magazinele, erau pline de oameni care probau in disperare orice si isi cumparau toate nimicurile. Preturile foarte mici la magazinele la care si la noi sunt mici si destul de mari in rest. Cea mai buna achizitie a fost o pereche de ochelari Diesel, iar cea mai proasta, probabil, o fusta Gas pe care nu am cu ce sa o port :D Deci Munchen a insemnat shopping, adica foarte obositor si enervant. Imi mentin parerea ca e o idiotenie sa mergi in nush ce tara special pentru shopping, asa cum au venit cativa prieteni care ne-au si vizitat vreo 2 zile. Si daca totusi vrei sa faci asta, Germania nu cred ca e cea mai buna alegere daca vrei si altceva inafara de Zara, Esprit si C&A (btw, e cate un Esprit la fiecare colt de strada, pe toata lumea vezi cate un ”edc”). Ah, si foarte multe ”baticoase”. Am auzit ca dupa cel de-al doilea RM, ar fi fost adusi aici foarte multi arabi, ca sa invete si nemtii sa convietuiasca cu ei si sa le mai iasa din cap ideea de rasa ariana. Ma rog, nu mi s-a parut ca aveau aere de superioritate si nu cred ca asta se datora zecilor de incotosmanate de pe strazi.

Regensburg si Deggendorf sunt orasele mai mici, dar mai frumoase. Cu stradute mici si intortocheate, cu cate o catedrala/biserica in centru si cu multe terase si cafenele, care mai de care mai decorata si mai impopotonata. Mi-a placut ca toata lumea se oprea la cate o terasa, macar 15-20 min, cat sa manance o praji buna si sa bea un suc. Erau si oameni singuri sau oameni in varsta si parea ca mancatul asta de prajituri si frappe-uri la terasa face parte din rutina lor zilnica.

Passau ne-a suprins foarte placut. Au un Dom in centrul orasului, in care e cica cea mai veche orga din lume. Si o cetate in varful dealului, ceva cam prea-reconditionata, as zice, dar cu view-uri foarte misto. In Passau ne-am plimbat si cu vaporul pe Dunare si cele doua rauri cu care se intersecteaza la iesirea din oras: Ilz si Inn. Si multe stradute pe care m-as mai fi plimbat multe ore.

In penultima zi am mers in Austria, la Salzburg. Unde nu e strada, coltisor, unde sa nu scrie ceva de Mozart. Aici, total opus oraselor din Germania, era un fel de ”babiloniada”: erau austrieci vanzatorii si probabil maxim 20% din oamenii de pe strazi. In rest, turisti din toata lumea, disperati sa vada catedrala si fortareata Hohensalzburg, unde am si mancat la o terasuca ”medievala” si cu o chelnerita plina de pierce-uri si cu o fatza de ariana sictirita. Mi-a placut mult orasul, are personalitate :) Toate firmele, de exemplu, erau din fier forjat, funny cum arata la cea de la Mac :D Mi-ar placea sa ma intorc acolo, dar intr-o perioada cu ceva mai putini turisti.

Dar da, de casuta din padure o sa-mi fie cel mai dor. Sper sa ne re-vedem la iarna si sa stam iar in fata semineului, sa il salutam pe ”Cartofen” si sa alergam cu Mati pe camp, cu zapada, de data asta :)